Modele
Familia Enigma a inclus mai multe modele. Cele mai vechi au fost modelele comerciale care datează de la începutul anilor 1920. Începând cu mijlocul anilor 1920, armata germană a început să folosească Enigma, făcând o serie de schimbări legate de securitate. Diverse națiuni fie au adoptat, fie au adaptat designul pentru propriile lor mașini de cifrare.
Modelul comercial
-Patentul lui Scherbius pentru Enigma
La 23 februarie 1918, inginerul german Arthur Scherbius a depus o cerere de patent pentru o mașină de cifrare cu rotoare și, împreună cu E. Richard Ritter, a fondat firma Scherbius & Ritter. Ei au abordat marina germană și ministerul de externe pentru a le prezenta proiectul, dar nu au găsit interes pentru acesta. Apoi ei au dat drepturile asupra patentului firmei Gewerkschaft Securitas, care a fondat Chiffriermaschinen Aktien-Gesellschaft la 9 iulie 1923;
Chiffriermaschinen AG a început să facă reclamă unei mașini cu rotoare—Enigma model A—care a fost expusă la Congresul Uniunii Poștale Internaționale în 1923 și în 1924. Mașina era grea și masivă, și conținea și o mașină de scris. Măsura 65×45×35 cm și cântărea aproximativ 50 kg. A fost introdus și un model B, cu o construcție similară.
Modelul C era mai mic și mai portabil decât predecesoarele sale. Îi lipsa mașina de scris, bazându-se în schimb pe citirea de către operator a lămpilor; astfel, modelul a fost numit "Enigma cu lămpi" pentru a-l distinge de modelele A și B. Enigma C a dispărut rapid, făcând loc modelului Enigma D (1927). Această versiune a fost folosită pe scară largă, în Suedia, Olanda, Regatul Unit, Japonia, Italia, Spania, Statele Unite și Polonia.
Modelul militar
Reichsmarine a fost prima ramură militară care a adoptat Enigma. Această versiune, numită Funkschlüssel C („Cifrul radio C”), fusese pusă în producție până în 1925 și a fost introdusă în 1926. Tastatura și lampa conțineau 29 de litere - A-Z, Ä, Ö și Ü - care erau aranjate alfabetic, spre deosebire de ordinea QWERTZUI. Rotoarele aveau 28 de contacte, cu litera X conectată pentru a ocoli rotoarele. Trei rotoare au fost alese dintr-un set de cinci și reflectorul putea fi introdus într-una din cele patru poziții diferite, notate α, β, γ și δ. Mașina a fost revizuită ușor în iulie 1933.
Pe 15 iulie 1928, armata germană a introdus propria versiune exclusivă a mașinii Enigma, Enigma G. Acest model a fost echipat cu un contor care creștea la fiecare apăsare de tastă și, prin urmare, este cunoscut și sub numele de ”mașină de contor” sau ”Zählwerk Enigma”.
Mașina Enigma G a fost modificată la Enigma I în iunie 1930. Enigma I este cunoscută și sub numele de Wehrmacht și a fost folosită pe scară largă de serviciile militare germane și de alte organizații guvernamentale înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cea mai mare diferență dintre Enigma I și modelele comerciale Enigma a fost adăugarea unui ”plugboard” pentru a schimba perechi de litere, crescând foarte mult puterea criptografică.